Stuful de liliac

Alexandru Macedonski Stuful de liliac Era o zi senină ca fruntea de fecioară Ce e neturburată de-ai patimilor nori, O zi în care șoapte de îngeri se coboară Și vin pe-o adiere să cânte printre flori. Subțiri ca o dantelă urcau mereu din apă Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac, Și prins de-o... Citește în continuare →

Expoziția de la Ateneu

Alexandru Macedonski Expoziția de la Ateneu De cum ne cheamă o clipă în lumea ta de vise Uităm orice durere în noi se zămislise; Extazul ne răpește — murim pentru real; În clara atmosferă a cânturilor tale Ne fură flori albastre și cânturi de cavale Și ne simțim deodată intrați în ideal. Doinesc izvoare limpezi... Citește în continuare →

Rondelul pagodei

Alexandru Macedonski Rondelul pagodei De mari fluturi sărutată, Pe-o movilă — artificială, E pagoda argintată De zâmbirea matinală. Umbra pomilor, mișcată, O dezbracă, virginală, De mari fluturi sărutată Pe-o movilă — artificială. Picurând, diamantată, Porțelanul roz i-l spală Roua tainic deșirată Pe fațada sculpturală, -- De mari fluturi sărutată.

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑