Somn sub tei

Plângea fără motiv și îsi ascundea privirea de ochii lui. Cu capul în pământ vorbea și din când își aducea în minte … câteva cuvinte. Marea se pierdea în zare. Soarele se adâncea. Vântul mișca pânzele vapoarelor din port. Negustorul striga și peștele-l vindea. El îi privea. Dar nu-și închipuia că ea nu mai atingea ale cerului podoabe albe. Mâinile i le săruta și îi arăta. Lumea în față i se dezvăluia, ochii nu îi privea și ea … fragilă cum era … acum tremura. Din plâns de dor când se oprea, îl atingea. Rochia îi flutura. Nisipul nu mai ardea. El se așeza. Cu genunchii-n piept stătea și priviri îi arunca. Soarele nu mai era. Și Steaua-i acum părea … mai aproape. Deschise ochii și gândea „de ce oare lumina îi pleca … când el voia?”. Și singur acum stătea la umbra florilor din tei. Fără marea-n stele … doar parfum îmbătător de tei și maci rătăciți pe câmp. Foile le ridica și cu creionul scrijelea câteva cuvinte … să nu o uite.

Sursă foto

Text: Cristian Iftene

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: